Pasarile de viteza pot zbura si 500 km ?

 de Ad Schaerlaeckens

In primavara anului 2004 unul dintre cei mai mari campioni columbofili zburator pe distante scurte a incetat din viata. Numele lui: Albert Marcelis. În timp ce acesta era in spital si se lupta
pentru viata lui, o parte dintre pasari i-au fost furate. Aceasta arata cât de cruzi pot fi unii oameni ... si trebuie sa fi avut super porumbei, de vreme ce i-au fost furati porumbei. si într-adevar, la categoria viteza  acesta a fost unul dintre cei mai buni crescatori din Belgia, chiar  cel mai bun, spun unii. Albert mereu a spus ca i-a fost teama sa-si zboare porumbeii la distante de peste 300 km pentru ca el credea ca astfel de distante ar fi prea mari pentru porumbeii lui. Când a mai inaintat în vârsta, adica in decursul anilor `90, vecinul lui, Eric Berckmoes, (un adolescent pe atunci) a inceput sa aiba grija de pasari si atunci când Marcelis l-a întrebat ce ii datoareaza pentru acest serviciu Eric i-a raspuns `nu imi platesti cu bani, ma poti face fericit cu porumbei`. Asa ca Eric Berckmoes a inceput sa ia pui de la Albert Marcelis.

BERCKMOES

Berckmoes nu este numai tanar, dar este si un tip ambitios. El a vazut zborul la viteza ca pe o distractie; visul sau era sa dea lovitura, la categoria demi-fond si fond în zona Antwerp. Initial el a fost infrant dur de catre campionii care zburau in zona. `Concurezi impotriva noastra la demi-fond cu porumbei de la Marcelis? Trebuie ca glumesti`. Dar acestia nu au ras de el pentru multa vreme. In jurul anului 2000, tanarul Eric câstiga concurs dupa concurs la demi-fond si chiar la fond si totul a culminat cu castigarea concursului National de la Bourges. Evident ca Marcelis a fost foarte surprins si încântat despre acest lucru. Niciodata nu ar fi putut visa ca pasarile lui sa castige concursuri de 500 km desi ar trebui sa amintim faptul ca in acele pasari exista si un alt sange, de vreme ce Eric a purces la incrucisari exact cum procedeaza campionii. Cele mai multe pasari de-ale lui Berckmoes care au iesit invingatoare aveau in ele 75% sange Marcelis.

BORGMANS

Apoi a urmat Marcel Borgmans din Turnhout (a nu se confunda cu Borgmans din Reusel care are pasari Klak). Acesta zbura in uniunea `Noyon Turnhout`, care era cea mai mare la acea vreme in Belgia. Asa cum si numele o spune aceasta `uniune` organiza numai curse de la Noyon (240 km). In aceasta `uniune` cel mai bun porumbel pe care l-am avut vreodata, `Olieman` era de la Jos van der Veken si castiga locuri de 1 concurs dupa concurs. Porumbelul `Olieman`s-a nascut în acelasi an ca si porumbelul `019` al fratilor Janssen care locuiau doar la distanta de 6 kilometri departare de Van der Veken dar zburau porumbeii in cadrul altei uniuni (Arendonk). Toata lumea stie ca porumbelul `019` a fost un porumbel deosebit de bun, cu multe premii de 1 obtinute, dar ceea ce foarte putini stiu este ca porumbelul `Olieman`a fost mai bun. In multe concursuri de duminica atât `Olieman` cat si `019` castigau locuri de 1 in cadrul aceluiasi concurs de la Noyon, dar viteza pe care `Olieman` o inregistra in concurs era întotdeauna mai mare decât cea a lui `019`. Prin urmare, daca ambele pasari ar fi fost zburate in cadrul aceleiasi uniuni porumbelul `019` a lui Janssens s-ar fi clasat inevitabil de multe ori pe locul ....2. Dar putini oameni cunosc acest amanunt atata vreme cat van der Veken ura sa isi faca reclama, in timp ce fratii Janssens, in special Louis, era un foarte bun om de afaceri. `Fieneke` al lui Vervoort, porumbelul de demi-fond care a fost vandut la o licitatie, in 2003, cu cel mai mare pret, erau un descendent de-al lui `Olieman`.

Sa ne intoarcem acum la Marcel Borgmans

În anii `80 acesta avea un asa de mare succes cu pasarile lui Van Loon incat a cautat noi provocari si a dorit sa concure cu Hofkens si Van Loon la demi-fond in uniunea `Lier`. In primii ani acesta a inregistrat rezultate fantastice, dar incet-incet rezultatele lui au inceput sa scada pana cand acesta s-a suparat si s-a decis sa isi vanda toate pasarile la licitatie. Unii analisti apreciaza ca acesta a fost nevoit sa isi vanda toate pasarile pentru ca a dorit sa obtina niste rezultate deosebite la o categorie de concursuri pentru care porumbeii sai nu erau pregatiti. Nu stiu daca acest lucru este adevarat, dar stiu ca a existat un tip din Flandra, pe numele lui Maurice Cassaert, din Nechin, care a cumparat porumbei de la Borgmans si cu care a ajuns mare campion la demi-fond si fond. Si de aceasta data, exact asa cum a procedat si Berckmoes ca si multi alti campioni, acesta a incrucisat pasarile cumparate. Si din nou trebuie sa repetam afirmatia ca pentru a face o afacere buna si a castiga concursuri trebuie sa iti incrucisezi porumbeii.

SOONTJENS

Crescatorul Soontjens din Wommelgem, a nu se confunda cu olandezul Zoontjens din Riel, este un nume controversat in lumea columbofila.

Acesta isi angaja porumbeii numai la Noyon si a fost in topul clasamentelor in anii `80, atunci cand William Geerts uimea o lume intreaga prin rezultatele sale senzationale obtinute la demi-fond, in `Uniunea Antwerp`.

In pregatirea pasarilor sale pentru cursele de fond, Geerts a trebuit sa isi angajeze porumbeii la Noyon de doua ori in cadrul aceleiasi combinate in care participa si Soontjens.

Adeseori Geerts a declarat ca el ura aceste curse de la Noyon pentru ca de fiecare data pasarile lui Soontjens i-au distrus atat reputatia cat si porumbeii.

Din fericire pentru Geerts, acesta a putut sa-si zboare porumbeii in alta cursa de demi-fond (in Uniunea Antwerp) in afara celei de la Noyon unde a fost infrant categoric de catre Soontjens.

Chiar si eu am fost atat de impresionat de rezultatele lui Soontjens incat am mers la el sa cumpar porumbei. Dar m-am intors acasa cu mana goala pentru ca nu mi-au placut porumbeii; mi se pareau ca sunt prea masivi. A fost una dintre multele greseli pe care le-am facut in viata mea.

Mai tarziu, crescatorii Pros Roosen si Herbots au cumparat mai multe pasari de la Soontjens si unul dintre cei mai buni porumbei pe care Roosen i-a avut vreodata (al sau `Computer`) era un descendent direct din `dinastia Tom` a lui Soontjens.

Roosen era de parere ca porumbeii lui Soontjens erau capabili sa zboare cu rezultate deosebite in curse de maxim 400 km, dar nu in concursuri saptamanale. El considera ca acesti porumbei aveau nevoie de o pauza dupa o asemenea cursa.

400 de kilometri nu este, intr-adevar, o distanta mare, dar a castiga la o asemenea distanta este un lucru multumitor pentru mine, de aceea eu vorbesc despre `o mare greseala`.

Mai tarziu, foarte multi porumbei de Soontjens au fost cumparati in Anglia si Taiwan si acolo au obtinut aceleasi rezultate deosebite cum au facut-o si pentru Soontjens: au castigat….dar rareori la fond. Pentru aceia care se intreaba de unde si-a procurat Soontjens aceste pasari fantastice, eu le pot raspunde ca si le-a luat `din acelasi loc de unde si le-au luat si altii`.

Asta inseamna, de la crescatori necunoscuti.

BELGIANUL GUST

Numele pe care le-am mentionat nu sunt dintre cele mai cunoscute, dar al lui Gust face exceptie.

El este un `superman` in cursele de viteza si zboara in aceiasi combinata cu prietenii sai Leo si Charel care sunt cei mai importanti competitori ai sai.

Acesta castiga toti banii care se puteau castiga din curse si cu asta le inchide gura celor care se laudau ca au pasari de viteza.

Desi numele lui Gust nu este unul asa de faimos, am cumparat pasari de la el pentru ca nu ma intereseaza numele crescatorului. Eu doream de fapt super porumbei si de data aceasta nu am mai gresit.

Una dintre pasarile provenite de la el a fost mai tarziu mama unei femele care castiga in toate cursele de la 70 la 400 kilometri ! Atata timp cat exista foarte multi crescatori care obtin rezultate deosebite la demi-fond cu pasari care se trag din linii de porumbei de viteza, unii spun ca `un bun porumbel de sprint poate zbura cu succes si pe distante mai mari si este doar o problema de pregatire si conditie a porumbelului`.

Alti crescatori nu sunt de acord cu afirmatia din fraza de mai sus. Cine greseste si cine are dreptate? Ca in majoritatea cazurilor, `amandoua taberele au dreptate si amandoua gresesc`.

IDEEA MEA

A. Foarte multi crescatori nu sunt constienti de faptul ca porumbeii lor pot obtine rezultate deosebite si la demi-fond atata timp cat pasarile lor sunt inzestrate cu aripi usoare, flexibile si cu un corp usor.

`Un corp mai greu` (adica pasari mari) nu reprezinta o problema in cursele de viteza, dar cand pasarea trebuie sa zboare pe distante mai mari, atunci acest lucru reprezinta un factor negativ.

B. Exista insa si buni porumbei de viteza care nu sunt capabili sa zboare cu rezultate deosebite la fond. Aceste pasari sunt mai mari ca talie, mai grele si nu au aripi flexibile.

Cat de importante sunt aripile flexibile la un porumbel realizam doar atunci cand pasarea trebuie sa zboare mai multe ore si ultimele sale remige ajung sa se indoaie mai mult. Daca penele sunt rigide si nu se indoaie in timpul zborului, atunci zborul va obosi foarte mult pasarea dupa cateva ore de efort.

C. Cred ca Grondelaers avea dreptate: Ar trebui sa achizitionam porumbei inteligenti care inseamna pasari bune la viteza.

Aceste pasari sunt cele care se orienteza imediat pe directia de zbor corecta si zboara in linie directa spre casa. Pasarea care va avea un parcurs fie si cu numai 1 kilometru in plus, nu va castiga nici un premiu.

In concursurile de fond lucrurile stau insa diferit. Pasarile au o sansa in plus, isi pot corecta in zbor traiectoria gresita si pot castiga o cursa. 

D. Odata ce ati reusit sa faceti rost de aceste pasari istete, este doar o problema de antrenament, de conditie a pasarii si de o pregatire corespunzatoare pentru a ajunge invingator in cursele de fond.

Cineva spunea odata ca `O pasare se naste inteligenta si nimeni nu poate schimba acest lucru`. Si cred ca avea dreptate, pentru ca a zbura pe distante mari este un lucru care se poate invata de catre pasari.

CONCLUZII

In concluzie, doresc sa va vorbesc aici despre un columbofil din Emirate. Acesta a auzit despre rezultatele lui Gust pe care le-am amintit anterior, a dorit sa cumpere pasari de la el, dar inainte de toate a vrut sa stie pe ce distante pot zbura porumbeii lui ?

`Numai pe 130 de kilometri`, i-am raspuns. `Atunci imi pare rau`, a spus el, `acestea nu sunt pasarile pe care mi le doresc`.

Mai tarziu, acest crescator a aflat de pe internet cat de valorosi au fost acesti porumbei pentru mine in cursele de demi-fond (dar incrusisati !), si-a schimbat atitudinea si a cumparat pasari de la Gust.

Dar era prea tarziu pentru ca intre timp Gust isi vanduse pasarile altor crescatori care au apreciat mai devreme calitatile porumbeilor de viteza. Acum ce ar trebui sa facem, sa cautam toti pasarile lui Gust? Bineinteles ca nu, pentru ca exista multi alti crescatori ca el. Insa este arta unui campion de a-i descoperi.

© Ad Schaerlaeckens              sursa articol :http://www.schaerlaeckens.com/