DEPRESIA DE CONSANGVINIZARE

Realitate sau imaginatie despre consangvinizare A fost si inca ramane printre foarte multi crescatori de animale o frica de “consangvinizare” privita comparativ cu “cresterea in linie” sau cu “incrucisarea” ca

un mod de a imbunatati lotul. Asa cum am declarat de multe ori in trecut, termenul “consangvinizare”, la fel ca si “cresterea in linie”, sunt doar o problema de “apropiere” in termeni de relatii genetice. Pentru acest motiv, atunci cand ma refer la consangvinizare in acest articol, ma voi referi la produsul a doua rude apropiate, indiferent de grad. Sunt sigur ca am auzit toti povestile de groaza care spun ca acest tip de imperechere poate genera deformitati, fertilitate slaba, marime mai mica, o lipsa de vitalitate , cat si indivizi neadaptati ca sa amintim doar cateva. Daca punem toate astea intr-o cutie, o sa avem produsi rezultati din “depresia de consangvinizare “…
Sa privim acest termen “depresie de consangvinizare” un pic mai de aproape. Aceasta definitie este folosita pentru a descrie o “populatie data” de plante sau animale care este atat de izolata in mediul ei incat sunt lipsite de varietate genetica, singura posibilitate oferita
fiind imperecherea consangvina rezultand mai multe posibilitati de a se manifesta “genele recesive letale”. Cu cat se inrudesc mai apropiat parintii, cu atat mai mult vor deveni la pui genele homozigote recesive, si vor creste riscul de a apare indivizi neadaptati. Ceea ce pare a fi prost inteles este faptul ca aceste caracteristici pot fi depasite de folosirea “epurarii genetice ” cunoscuta in general ca “sacrificare-selectie”.
“Nici un alt sistem de crestere nu a garantat rezultatele cum a asigurat cresterea in linie ( si consangvinizarea), daca nivelul actual de cunostinte este rezonabil, nici un alt sistem nu va fi niciodata la fel de puternic in a scoate cele mai bune calitati posibile dintr-o rasa sau o varietate, in special la animale, spun acest lucru cu cea mai mare certitudine. Singura cerinta este sa nu abandonam selectia individuala.”
“Am crescut o familie de rolleri pentru 14 ani timp in care au fost multe generatii de imperecheri frate cu sora, sau cat mai aproap inruditi. Acest lucru merge doar intr-o familie care nu are defecte ascunse. Ai mei din fericire nu reproduceau indivizi neadaptati. Anul trecut am incercat o alta pereche si au crescut doar pui rai, orbi slabi. Singura cale de a afla este sa incerci si eu sunt un om care incearca ca sa stie macar pentru el.”
“Sa cresti un tip,dar un tip de calitate, imperecheat cu o ruda apropiata, deasemenea de calitate: pentru a mentine calitatea, cel mai inalt grad de calitate, la fiecare generatie si in toate generatiile; sa selectezi strict conform principiilor propuse, ma gandesc ca acestea sunt principiile pe care orice crescator trebuie sa le stie si sa le puna in practica pentru a obtine rezultate palpabile in cresterea unei linii.”

O alta teorie este cea care spune ca exista o dominatie a alelelor heterozigote care vor reduce genotipurile homozigote. Amintiti-va, vorbim despre “Homozigotism recesiv” genele care vor prelua controlul populatiei date si ii vor transforma pe multi dintre ei in indivizi neadaptati. Trebuie sa recunoastem ca acest lucru in sine este considerat cel mai sever grad de consangvinizare fara interventia nici unei forte exterioare (alti indivizi fata de populatia initiala). Acelasi lucru poate fi spus si despre “incrucisare”, asa cum vom vedea mai tarziu in articol.

Ca si crescatori, noi toti ne straduim sa imbunatatim lotul nostru pentru binele rasei si pentru realizari personale. Prima oara trebuie sa intelegem cum sa ne straduim sa transformam asta dintr-o teorie intr-o creatura vie. Vom face asta avand o idee clara a exemplarului ideal in termeni de trasaturi si caracteristici care vor reprezenta rasa in cauza. Vom face asta prin imperechea stransa a rudelor, asa cum este cunoscuta in cercurile crescatorilor ca si consangvinizare.

Consangvinizarea in sine nu e de ajuns pentru a ne atinge “idealurile” noastre. Trebuie sa fie dublata de o selectie care sa inlature absolut orice urma a caracteristilor nedorite pentru a ne atinge idealurile. Practic foarte mult imperecherea consangvina, si pentru cea mai mare parte a perechilor am succes cu aceasta forma de reproductie. Acest an a fost ca multi altii, am imperecheat un tata cu fiica lui asa cum am facut de foarte multe ori pana acum fara nici un rezultat rau din punct de vedere al aspectului. Parintii au fost probati pentru abilitatile de zbor si ambii au zburat mai mult de 16 ore si 30 min si am sperat ca as putea “fixa” aceasta caracteristica fiilor lor prin fortele consangvinizarii. Asa cum se poate vedea din fotografia 1, am fost chiar nefericit de cum aratau inca de la o varsta frageda. Ei sunt foarte mici, penele sunt foarte mici pentru aceasta varsta si aceste lucrurai arata in opinia mea rezultatul direct al genelor recesive care se arata ( care ies la suprafata), fotografia 2, arata o pereche de pui cu o dezvoltare normala. Sunt puii din fotografia 1 calificati pentru o forma a despresiei de consangvinizare?

Daca esti unul din crescatorii informati, intelegi faptul ca atat masculul cat si femela contribuie cu care 50%(alesi total la intamplare) la bagajul genetic al puilor. Si pentru acest motiv, genele de la fiecare parinte care este responsabil pentru dezvoltarea lor s-au aratat intr-un mod recesiv. Amintiti-va asta cand imperecheati consangvin, puii pot mosteni gene bune sau rele in urma unei astfel de imperecheri.

Un alt fapt care trebuie notat, imperecherea consangvina neglijenta in care produsii nu vor fi atent selectionati, daca i se va da un timp suficient in termeni de generatii care va “fixa” aceste secvente recesive intr-o forma homozigota pe majoritatea daca nu pe toti indivizii le va transforma in exemplare neadecvate scopului pentru care sunt crescute! Acest lucru ii va lasa crescatorului o singura alternativa, lichidarea intregului lot si reinceperea de la zero. Din aceasta cauza selectia exemplarelor dorite si nedorite trebuie urmata pana la capat. Acestu lucru va da nastere unor noi “idealuri” pe care sa le selectam.

Acum dupa ce am spus toate aceste lucruri, aici este o noua imperechere tata cu fiica, puii sunt un pic mai mari dar nu arata nici un semn de slaba dezvoltare. Amandoi sunt perfect dezvoltati si arata exeptional. Aceasta pereche a facut 10 antrenamente din kit dupa care a fost retrasa la reproductie.

Am dat doar o scurta privire asupra unui fenomen minor de “depresie de consangvinizare”. Intrebarea ramane : fapt sau imaginatie? Inainte sa raspundeti la aceasta intrebare, cred ca sunt alti factori care trebuiesc aratati, explicati intr-o maniera in care pot fi intelesi mai pe larg.

Pentru o mai buna intelegere, trebuie sa avem o intelegere mai buna a termenului de “mostenire” (zestre genetica) care merge mana in mana cu viitoarele cunostinte despre “depresia de consangvinizare” si termeni de crestere care sunt folositi in general folositi ca consangvinizare, cresterea in linie si incrucisare.

Cand Gregory Mendel a descoperit pentru prima data legile “mostenirii” el chiar a descoperit legaturile complexe ale unui animal sau ale unei plante. A descoperit schita “mostenirii” si cum se transmit caracterele. Fiecare creatura vie este facuta din mii de celule numite gene, aceste gene sunt arajnate in nenumarate perechi de cromozomi. Toti pretindem ca intelegem termenul de “trasatura”, dar il intelegem in realitate? Ce este reprezentat de termenul “trasatura”?

Fiecare pereche de gene,din fiecare cromozom, care variaza in functie de “specie” de animale la care ne referim sunt responsabile pentru o anumita “trasatura” sau o portiune a unei anumite “trasaturi”. Depinde si faptul daca o gena sau ambele gene din aceasta pereche sunt dominante sau recesive. O gena dominanta cand este in pereche cu o gena recesiva va “domina” expresia aceste legaturi guvernata de pereche. Pentru a intelege noi mai bine am putea spune ca gena dominanta va “masca” expresia genei recesive.

Mendel explica faptul ca aceasta “dominanta” poate fi configurata in 3 moduri pentru fiecare pereche de gene: amandoua pot fi dominante (homozigot dominant), amandoua pot fi recesive (homozigot recesiv) si ultima posibilitate este formata dintr-o gena dominanta si una recesiva. Acum cand crescatorii vorbesc despre “puritate” ei spun de fapt ca acea creatura este “pura” pentru o anumita trasatura, mai exact homozigot dominant!!! Cand ei declara ca este “impura” din punct de vedere al unei trasaturi ei spun ca este heterozigota, si in cele din urma este homozigotarea recesiva”pura”. Acestia sunt termenii genetici care reprezinta legea dominantei, eu am adaugat termenii de “pur” sau “impur” unde a fost nevoie pentru a explica mai usor, pentru a face totul mai usor de inteles.

Este de o importanta majora ca fiecare crescator sa fie capabil sa inteleaga terminologia si intelesurile ei pentru a fi capabil sa mearga inainte cu orice program de crestere de succes. Cand acest lucru este inteles, un crescator poate vedea ca prin consangvinizare, ceea ce facem in realitate este de a purifica trasaturile care ne intereseaza, si vom intensifica viteza cu care acest lucru se intampla imperechind lotul nostru “mai apropiat” decat multi s-ar gandi. O pasare sau un animal nu poate fi niciodata “pur” pentru “trasaturile” care le cautam, avand binenteles o clara intelegere a ceea ce cautam in termeni de “ideal”.

Asa cum am spus mai devreme, cand o populatie data este privata de diversitate genetica, si nu este guvernata de nici o interventie din afara ei, poate apare depresia de consangvinizare daca si cand homozigotarea a luat controlul asupra populatiei si a creat foarte multi indivizi homozigoti recesivi, vor fi nevoie de nenumarate generatii pentru a ajunge la grade grave de depresie de consangvinizare, transformand o mare parte din populatie in indivizi neadaptati.

“Lipsa diversitatii genetice”, sau ” consangvinizarea extrema a populatiei “, sunt bazele pentru a apare consangvinizarea, dar sunt scenarii care sugereaza exact contrariul din anumite puncte de vedere. Am citit in fuga un articol despre o mica pasare numita “Negrul Robin”. Aceasta pasare a fost inregistrata prima oara in 1872 de Walter Buller pe insula Chathan pe coasta Noii Zeelande. In urma cercetarii, in 1980 doar cinci “negri Robin” au supravietuit pe insula Micuta Mangere, au fost salvati de la disparitie de un amic Don Merton si echipa sa, si de “Batrana Albastra” singura femela fertila. “Batrana albastra” a fost singura femela fertila cu care sa putut incepe, consangvinizarea a fost inevitabila, frica de depresia de consangvinizare a fost in primul rand. “Batrana Albastra” si mai tarziu puii ei, au produs mai multe femele fertile si astazi sunt 250 de “Robini”, o specie foarte consangvinizata a fost salvata de la disparitie. Acum ai putea intreba care este rostul acestul exemplu, ideea e ca toti “Negri Robin” care traiesc astazi sunt descendenti din “Batrana Albastra”, existand astfel o variatie genetica foarte mica in cadrul speciei si se creeaza o populatie extrem de consangvina. Ce este foarte interesant in aceast exemplu, este faptul ca aceasta lipsa de varietate genetica intre cei 250 de Robini nu a cauzat nici o “depresie de consangvinizare”! Au fost speculatii care au spus ca in cadrul evolutiei lor, populatia a fost redusa, si odata cu asta foarte multe alele letale care erau purtate au disparut. Ceea ce trebuie recunoscut din acest exemplu este ca puterea selectiei, chiar daca este naturala sau artificiala, poate influenta ca depresia de consangvinizare sa nu apara datorita consangvinizarii. Adevar sau imaginatie?

Negrul robin

Un alt caz de populatie extrem de consangvinizata, cu o foarte mica variabilitate genetica unde exista riscul de a apare depresia de consangvinizare , este Kestrelul din insulele Mauritius. Aceasta micuta pasare de prada, cantarind in jur de 250 grame a fost intalnita doar in insula Mauritius in Oceanul Indian. In perioada pre-coloniala populatia a fost estimata la 175-325 de perechi reproducatoare. Aceasta mica populatie a fost aproape de extinctie din cauza ciclonilor si despaduririi, pradatorilor si introducerea DDT-ului in anii 1950 si 1960. Lucrul uimitor in aceasta poveste este ca, in anul 1974, populatia a fost decimata si au ramas doar 4 indivizi, fiind considerata in acel timp cea mai rara pasare din lume. Initial au fost tentative de a cloci ouale in mod artificial dar toate au fost in zadar ouale fiind infertile. Dar in anul 1979, a fost facuta o noua tentativa de catre Gerald Durell. Carl G Jones a facut o rezervatie si a urcat in copaci pentru a lua oua din cuiburi, de aceasta data fiind fertile, au eclozat in incubatoare. Pana in anul 1984 se ajunsesera la 50 de indivizi, lucru destul de surprinzator tinand cont de faptul ca sa inceput cu doar 4 indivizi.

Cauzele naturale au facut ca aceasta specie aproape sa dispara si ar fi disparut fara interventia omului. Astazi (conform Bird Life International 2006) populatia are peste 800 de exemplare si se inmulteste. La fel ca si in povestea lui “Robin”, conditiile neprielnice ca: activitatea vulcanilor, pierderea habitatului, disponibilitatea hranei, au jucat un rol important in istoria acestor pasari. Trecand prin toate aceaste obstacole pasarile au reusit sa supravietuiasca, dar au suferit ca si numar de exemplare populatia reducandu-se drastic mereu ajungand la un numar extrem de mic. Din nou, speculatiile sugereaza ca alelele letale care ar fi cauzat depresia de consangvinizare au fost inlaturate prin selectie naturala.

Acesta este un alt exemplu in care se vede cat de puternica este selectia si cat de mult conteaza, chiar daca este facuta o selectie naturala sau artificiala. Depresia de consangvinizare nu ar trebui sa apara cand avem de a face cu populatii foarte mici asa cum am vazut in cele doua exemple de mai sus.

Mauritius Kestrel

De cealalta parte a consangvinizarii si a depresiei de consangvinizare, este ceea ce este cunoscut in termeni genetici ca “Heterosis”, un termen care reprezinta de asemenea un mod de crestere selectiv. Este opusul depresiei de consangvinizare si mai este cunoscut ca “valoare hibrida” sau “accesoriu exterior de reproductie”. Ipoteza este (desi controversata, la fel ca si consangvinizarea) ca va produce indivizi superiori cu combinatii noi, amestecand genele parintilor, cosmetizandu-le. Cred ca am vazut toti rezultatele acestei ipoteze in lumea raselor de caini; sunt multi care imperecheaza rasele cunoscute de caini pentru a creea un nou “Yuppie” sau un nou “caine cosmetizat” cunoscut in general sub numele de Corcitura!!! Tot acest curent a inceput in secolul 20 doar din motive financiare.

Problema cu vigoarea data de hibriditate este ca din cele mai multe puncte de vedere nu se potriveste cu atat de bine ca si consangvinizarea cu munca de selectie. Cand sunt incurcisate diferite “specii”, noul cod genetic este atat de amestecat, si atat de complex, astfel incat atunci cand ei se vor reproduce, nu vor oferi nici o constanta din punct de vedere al tipului si a marimii, unii vor lua caracteristicile unui parinte si ceilalti caracteristicile celui de-al doilea parinte… Superioritatea a fost dovedita doar in cateva cazuri, de exemplu asinul, doar in termeni de rezistenta la “munca” (sunt sterili, incapabili sa se reproduca mai departe), sunt rezultatul imperecherii unui cal cu un magar. Mai sus sunt descrise problemele care apar cand sunt incrucisate diferite rase sau diferite specii, dar apar aceleasi probleme atunci cand sunt incrucisate doua radacini distincte a aceleiasi rase, procedeu numit in general “incrucisare”. Din acest tip de imperechere pot aparea exemplare superioare, dar sunt instabile genetic si nu au putere de a trasnmite superioritatea urmasilor in timp. Mai explicit, ei pot parea similari la aspect poate chiar si la performante, dar ei vor fi heterozigoti pe perechile de gene care controleaza aceste calitati, impuritatea lor genetica ii va face prosti reproducatori. Crescatorul nu va reusi sa intuiasca calitatile viitoarelor generatii si nu va reusi sa faca imperecheri controlate. In schimb orice pereche de gene care sunt homozigote, indiferent daca sunt dominante sau recesive, se va transmite cu preponderenta urmasilor. Cand masculul sau femele are un numar mare de gene perechi homozigote pentru caracterele ideale urmarite, ei vor deveni super-reproducatorii pe care ii cautati, si aceasta decizie se va baza pe puterea lor de a transmite caracterele cautate puilor. Puritatea lor genetica va transforma probabilitatea in predictibilitate. Totul se reduce la selectia reproducatorilor. Este acest lucru un fapt sau e doar imaginatie?

“Liger-ul” din poza de mai jos este rezultatul incrucisarii a doua “specii” de pisicia, rezultatul imperecherii dintre un mascul leu si o femela tigru. Este un exemplu clasic de “vigoare hibrida” in adevaratul sens al cuvantului. Asa cum se poate observa codul genetic al leului sa amestecat cu codul genetic al tigrului, puiul poate deveni distorsionat din multe privinte, de exemplu: forma si aspectul. Acest hibrid creste enorm ajungand la proportii gigantice, departe de stramosii oricarui dintre parinti. In schimb, puii femele sunt pitici. Asa cum am spus mai devreme, nu exista nici o predictibilitate in urma unei astfel de imperecheri. In acest caz masculii sunt sterili, dar femelele pot fi fertile in unele cazuri.

Pentru a se renunta la idee ca in urma consangvinizarii apar indivizi neadaptati, as vrea sa impart cu voi un “fapt”, este vorba de o femeie care se numeste Miss King, care a imperecheat sobolani frate cu sora ( cea mai apropiata forma de consangvinizare) peste 250 de generatii. A facut acest lucru selectand strict, a format o familie de sobolani care erau nu doar mai mari decat in mod normal, dar sunt superiori in a produce pui mai mari, cu o feritilitate mai mare si sunt identici, o adevarata “linie” din punctul meu de vedere. Unii dintre voi se poate sa fi auzit deja de experimentul lui Miss King, detalii despre acest experiment se gasesc in multe carti.

Ceea ce trebuie sa faca un crescator inspirat este de asi intelege “idealurile”, si sa curete toate celelalte caractere cat si genele recesive nedorite care apar. Cum amandoi parintii contribuie cu cate 50% la zestrea genetica a puilor ca parte a procesului de mostenire, speranta noastra este sa intarim geneli din partea “dominanta” care accentueaza “idealurile” noastre. Cu cat avem mai multe “trasaturi dominante” care corespund idealurilor noastre, cu atat devine mai pur exemplarul pentru acele “idealuri” care le cautam. Cand unul alege sa introduca constant pasari la reproductie care provin din alte crescatorii necunoscandu-le bagajul genetic, este in opinia a multor crescatori o cale de a masca genele recesive, facand acest lucru trebuie neaparat indentificate aceste gene in viitor cat si cele care fac caractele cautate sa devina dominante.

Sub influenta legilor de “sortiment independent”, Mendel a explicat ca toate genele si cromozomii se mostenesc independent; sarcina crescatorului este de a alege doar bucatile care sunt incluse in specimenul lui ideal. Cunoastem din scrierile lui Mendel despre “legile segregarii”, unde el afirma ca toate genele, fiind dominante sau recesive isi mentin identitatea lor separata in procesul reproductiv. Daca suntem de acord cu legile lui Mendel, stim ca toate genele se mostenesc in perechi, cate una de la fiecare parinte intr-o ordine intamplatoare, fiind responsabile pentru un caracter dat, crescatorul poate incepe sa fie constient de sarcina care il asteapta acea de a izola anumite gene, cele care formeaza idealul cautat de el. Cu aceste lucruri in minte, se realizeaza imediat ca odata cu fiecare noua introducere de material genetic in lotul de reproductie vine o multiplicare a cerintelor de a demasca toate caracterele recesive. Ceea ce trebuie sa inteleaga crescatorii este ca ei sunt constructorii tipului ideal, genele si cromozomii sunt caramizile din care ei construiesc. Acelasi lucru a fost spus si in filmul Jurassic Park, si este adevarat.

Explicand ca de fapt suntem constructorii prorpiilor noaste idealuri, cred ca merita sa mentionam doi termeni genetici care au fost tot timpul amintiti in discutie, dar cu o mica intelegere a termenilor in sine si cu legatura care o au cu acest articol. Orice creatura este de fapt formata din doua creaturi, cea care o vezi ca sta in fata ta, si cea care nu o vezi si este ascunza in aceasi creatura. Prima se numeste “fenotip” cea care o vezi, cealalta se numeste “genotip” cea care nu o vezi.

As putea incerca sa dau o definitie pentru amandoua, dar cred ca profesorul John Blamire a dat deja una mult mai buna: “Fenotipul”, acesta este “toate manifestarile fizice exterioare” ale organismului. Acestea sunt partile fizice, suma atomilor, moleculelor, macromoleculelor, celulelor, structurilor, utilizarea energiei in cadrul metabolismului, tesuturi, organe, reflexe si comportamente; orice face parte din structura care se poate observa, a unei functii sau al unui comportament a unui organism viu”.

Al doilea este “Genotipul”, acesta este “informatia codata,mostenita genetic” purtata de toate organismele vii. Aceasta informatie stocata este folosita ca si o “matrita” sau ca un set de instructiuni pentru a construi si a mentine o creatura vie. Aceste instructiuni se gasesc in orice celula a corpului ( in “partile” interne), ele sunt scrise intr-un limbaj codat (codul genetic), ele sunt copiate in timpul diviziunii celulare sau sunt pasate de la o generatie la alta in momentul reproductiei. Aceste instructiuni sunt implicate in toate aspectele vietii unei celule sau a unui organism viu. Ele controleaza tot de la formarea macromoleculelor de proteine, la reglarea metabolismului si sinteza.

Asa cum am spus mai devreme, fiecare creatura este in realitate doua, cea in limitele genotipului aici sunt codurile responsabile pentru caramizile din care e construit ceea ce vedem, si cea dea doua, fenotipul, aceasta este o relatie foarte importanta a oricarui organism viu, si acestea sunt faptele cu privire la mostenire…

Sunt sigur ca aproape toti ati auzit de fratii Jansen, ei dupa multe generatii de consangvinizari, impreuna cu niste idealuri exacte si o selectie stricta, au creat o linie de porumbei voiajori care au reinoit lumea. Abilitatea lor de a concura este atat de puternica incat porumbeii lor sunt foarte apreciati de ceilalti concurenti. Daca cineva vrea sa verifice, sunt sigur ca in fiecare crescatorie de voiajori din jurul lumii a fost utilizata o pasare Jansen cu speranta de a imbunatati propria crescatorie. Puritatea lor genetica pentru animite trasaturi este rodul consangvinizarii.

Pentru justificari ulterioare, scriu aceste “ganduri imaginate” despre consangvinizare si ofer marturii a altor crescatori de animale notabili.

Eugene Davenport:

Chandler Grover este un crescator de rolleri si a declarat urmatoarele:

Aceste este un tip dupa care inima mea e innebunita!

Dr Carl A. Naether, din “Cartea porumbeilor de curse” un citat de-a lui Violette, un crescator celebru belgian a declarat:

Ai auzit marturiile unor crescatori notabili si practicilile lor cu privire la consangvinizare. Ei o fac cu o intelegere deplina a specimenului “ideal” urmarit, si stiu sa il obtina. O fac fara frica, doar cu incredere si cu rezultate superioare. Ei vorbesc de caracteristici recesive care se arata din cand in cand, dar cunostintele lor, castigate fie din cartile de genetica sau din practicile de crestere; “instinctul lor de a simti animalul” ii tine pe o cale care a comfirmat ca este cea mai buna pentru a atinge exceptionalul in crescatoria lor, aceasta fiind consangvinizarea. Din nou, este un fapt sau e doar imaginatie?

Daca mergem inapoi la fotografia 1, aveam de gand sa indepartez ambii pui, dar langa mine erau oamenii care imi ofereau tot felul de sugestii si imi explicau ce sa fac ca sa ii imbunatatesc, sau imi spuneau ce e gresit in mentalitatea mea. Erau langa mine oamenii care chiar ma intrebau care e motivul pentru care as vrea sa ii indepartez, si ca ar trebui sa le dau o sansa cum mi-a spus prietenul Mick Hoskins din Australia. I-am raspuns ca nu am timp de pierdut cu pasari de slaba calitate cand am altele mult mai bune. Nu stiu din care motiv nu i-am indepartat si ei au trecut aproape complet prin marea naparlire. Vii arat acum asa cum sunt, dupa luni in care s-au maturizat. Amintiti-va, sunt produsii unei imperecheri de genul tata/fiica asa cum am facut de multe ori cu un succes foarte mare. Intre cei doi masculi sunt deosebiri foarte mari, ei impart foarte putine caractere din punct de vedere al “tipului’ un semn clar de impuritate genetica. Aceasta “impuritate” sau trasaturile recesive au fost “demascate” daca vreti. Asa cum ii vedem in fotografiile de mai jos, putem observa rezultatul caracterelor recesive, sau semnele timpurii ale depresiei de consangvinizare in prima generatie de frati. Fenotipurile lor diferite sugereaza impuritate genetica. Rosul marmorat a primit mai mult “homozigot pur” trasaturi care exprima fenotipul lui mai bine decat cel a fratelui sau negru marmorat in termeni de asemanare inrudita familiala si “tip” el este mai “heterozigot” sau “impur” pentru aceste trasaturi si caracteristici decat fratele lui rosu. Ceea ce trebuie sa retinem este “faptul” ca fiecare individ poate deveni doar ceea ce a mostenit in urma procesului de “mostenire” de la ambii parinti atunci cand sperma si oul s-au unit. In fiecare caz cand incepe o noua viata, exista doar un potential de a deveni animalul care este dorit. Este acest fenomen “un fapt sau e imaginatie”, in termeni de consangvinizare, este o cauza directa a depresiei de consangvinizare?

Mai devreme in acest articol am explicat cum si de ce depresia de consangvinizare poate aparea. Asa cum am declarat mai devreme, aceasta ar putea fi rezultatul unei populatii din care lipseste diversitatea genetica din cauza unor conditii cum ar fi ingradirea intr-un mediu inchis. In mod normal natura ar rezolva acest lucru prin “selectie naturala’’, dar in scenarii ca cel descris, multi din pui vor fi purtatori de caratere letale si mai departe, avand destul timp, media indivizilor neadaptati va fi mai mare decat media indivizilor adaptati. Cum consangvinizarea tind sa multiplice efectul genetic, caracterele se vor fixa fie ca sunt bune sau rele. Acum iti poti explica cum apare depresia de consangvinizare. Fapt sau imaginatie?

Mai departe pentru a interveni selectia naturala, Charles Darwin, in cartea lui , “Originile speciilor” guru evolutiei dupa multi, sugereaza ca selectia naturala poate interveni sau nu poate interveni totul depinzand de conditiile in care indivizii se vor gasi. Factori ca habitat, alimentatie, viitori parteneri de reproductie, boli sau diverse predilectii vor juca un rol in selectie. Sugereaza ca selectia apare intr-o populatie data, cand indivizii au caracteristici diferite, si cand caracterele lor difera de la individ la individ in termeni de adaptabilitate la mediu.

In contrast, selectia artificiala, difera in sensul ca acum mult timp in urma, crescatorii de toate tipurile au realizat ca pot, prin cresterea pentru anumite trasaturi sa le adune, comportamentele si caracteristicile care le cautau intr-un exemplar ales. Aceasta exploatare a selectiei artificiale a fost folosita inca de la inceput si de multe ori intr-un mod neintentionat.

Acest proces de selectie a fost considerat de Darwin ca un proces mai mare a selectiei naturale, unde inflentele si preferintele umane au generat efecte importante care au dus la domesticirea animalelor. Astazi prin consangvinizare putem sa ne creeam propriile “idealuri” selectand animalele domesticite dupa aspect si performante.

Pentru cei care inca sunt preocupati ca depresia de consangvinizare aprare din cauza consangvinizarii, va spun urmatoarele. Sezonul urmator voi imperechea produsul unei duble consangvinizari tata/fiica inapoi cu tatal ei ( tatal este: tata-bunic-strabunic). Aceasta este, asa cum multi ar spune o foarte stransa consangvinizare, dar in opinia mea este singura cale de a creea o linie, o linie care va reprezenta porumbelul dupa care a fost creata, in acest caz masculul initial. Cu fiecare generatie care trece, puii vor deveni mai “homozigoti” pentru caracterele si caracteristicile care le cautam, ridicandu-se nivelul si exceland in puritate genetica. Femela originala care am folosito a fost imprumutata de la prietenul meu Oskar, ea era un alt “tip” decat porumbeii din crescatoria mea, un “tip” care era diferit fata de unele din ideile mele, m-am increzut in calitatile ei pentru ca provenea de la un crescator Irlandez deosebit, dar mai avea caractere de imbunatatit, femela nu am zburato si nici nu am reproduso cu alt mascul. Procesul de consangvinizari stranse, si de selectare si testare a puilor va fi facut pentru cel putin 6 generatii, sau mai bine zis il voi continua pana cand voi fi fericit de rezultat. Pana acum, am zburat puii cu rezultate foarte bune din punct de vedere al performantei, nu sunt semne de depresie de consangvinizare si procesul de selectie a avansat alegand acum exemplarele mai asemanatoare cu masculul initial, sau as putea spune cele fiind de “tipul” lui. Trebuie sa spun, ca si atunci cand e practicata consangvinizarea intensiva, sunt foarte multe caractere recesive care ies la suprafata, un rezultat direct al zestrei genetice mostenite de la parinti, si conteaza mult de cat de puri sunt din punct de vedere a “idealurilor” cautate, chiar daca sunt bune sau rele. Daca veti observa ca porumbeii reproduc mai mult pui rai, intregul program trebuie oprit si toti puii neadaptati trebuie eliminati.

Cu scenariul descris mai sus, cu intelegerea noastra despre selectia artificiala, crescatoriile noastre sunt in realitate “medii izolate” in termeni de implicare a consangvinitatii care conduce la depresia de consangvinizare. Documentata, ca si in comvingerile mele, depresia de consangvinizare exista atat in conditii naturale cat si in medii artificiale. Doar sub ochii vigilenti ai crescatorului informat, impreuna cu ajutorul unei bune selectii, eliminand toate caracterele nedorite, testand puii, poate fi realizat un rezultat pozitiv.

Vreau sa prezint cititorilor cartile care m-au ajutat sa scriu acest articol, unele din ele fiind deja prezentate. Ele sunt urmatoarele “Breeding better pigeons”de G.H.T Stovin, “Genetics Made Simply” de Paul P. Cook Jr. Internetul ca motor de cautare a informatiilor, cartea lui Charles Darwin “On natural selection”, BirdLife International plan 2001-2011 (PDF). In final practica mea cu diverse loturi de porumbei si discutiile pe care le-am avut cu diversi crescatori cu privire la subiect, discutii care duc mereu la lucruri bune.

Autor: Nino Bugeja

Tradus de Maftei Ovidiu