Recuperarea Porumbeilor - Traducerea articolului “Recovery” de Ad Schaerlaeckens

“Vă doresc tuturor un sezon bun!” acestea sunt cuvintele clasice cu care preşedintele clubului închide şedinţa columbofilă. Precum un preot, care dă binecuvântarea.

Atunci când se spune “un sezon bun” se face referire, în special, la vreme. Asta deoarece, în ţări ca ale

noastre există o etapă sau chiar mai multe cu vreme rea. În astfel de etape se speră ca cele mai bune păsări să nu fi fost angajate, iar păsările angajate să se afle în cea mai bună condiţie a lor. Deoarece, diferenţa dintre oamenii care pierd o mulţime de porumbei în concursurile grele şi cei care pierd mai puţini, constă în forma păsărilor angajate în concurs.

Scenariu

Deseori, lovitura vine atunci când ne aşteptăm mai puţin. Scenariul, este în cele mai multe cazuri, familiar: păsările vin destul de greu, primele care sosesc acasă sunt “păsările proaste”, iar porumbeii dovediţi a fi buni sosesc mai târziu, în astfel de condiţii. Din motive misterioase zborul pe vreme rea pare să obosească foarte tare păsările. Chiar şi de la 200 de mile (n.t.aprox: 321 km )acestea sosesc acasă epuizate.

În legătură cu acest aspect, ceva interesant s-a întâmplat acum cativa ani. Este vorba de o etapă de demifond cu lansarea sâmbăta, etapă pentru care îmbarcarea a avut loc vinerea, în loc de joi, cum se face de obicei.

Ce s-a întâmplat? Crescătorii care aveau o reputaţie pentru concursurile de viteză au descoperit, spre uimirea lor, că pot face mai mult. Păsările lor de viteza  au concurat foarte  bine în această etapă de demifond.

Am auzit pe cineva spunând: “Diferenţa dintre viteză şi demifond nu este de distanţă, ci de timpul petrecut în maşină”. Am auzit şi prostii mai mari ca aceasta.

 Va dura săptămâni până ce o pasăre aflată într-o asemenea stare de uzură să fie aptă pentru a fi concurată din nou

Mai mult de atât, eu cred că, ceea ce face o etapă grea sau uşoară, este mai mult decât direcţia şi viteza vântului sau distanţa de concurs.

Şi, uneori, se poate vedea asta. Porumbeii ajung acasă, de la o etapă de 400 mile (n.t. aprox: 643 km)cu vânt din faţă, proaspeţi  (neobositi), în timp ce de la 200 de mile (n.t.aprox: 321 km ) se întorc complet distruşi. Orientarea dificilă pare să-i obosească mai mult decât kilometri zburaţi in plus.

În etapele grele putem vedea porumbei zburând în toate direcţiile. Zboară ezitant, nu în linie dreaptă, fără a avea certitudinea unei direcţii, iar uneori fac viraje bruşte. Apoi, ajung acasă ameţiţi şi obosiţi.

Refacerea

După o astfel de etapă proastă majoritatea crescătorilor îşi pun întrebări:

“Cum să refac mai bine porumbeii?”

“Ce să fac weekend-ul următor? Să-i zbor din nou sau să-i păstrez acasă?”

Nu faceţi rău dacă vă rasfăţaţi porumbeii după o astfel de etapă:

-          Oferiţi-le o hrană cât mai diversificată din care ei să-şi poată alege ceea ce vor, bazându-se pe instinctul lor, şi, sub nicio formă, nu-i lăsaţi să intre în noapte înfometaţi! Şi ţineţi minte: Mazărea nu face parte din hrana unui organism slăbit!

-          Atmosfera din interiorul crescătoriei trebuie să fie foarte plăcută. Un încălzitor poate fi de mare ajutor, în acest caz.

-          Mulţi belgieni folosesc picături pentru ochi după o astfel de etapă dificilă, olandezi nu cred în aşa ceva. Eu unul nu ştiu ce să spun despre asta.

-          Atenţie mare la tricomonoză după două nopţi petrecute în maşină, în special, pe vreme călduroasă! Aceasta se răspândeşte mult mai repede în jgheaburile de băut, din maşinile de transport, decât în mod normal. Firişoarele din gât sau un gât prea roşu înseamnă pericol.

-          Eu unul nu cred în majoritatea produselor disponibile pe piaţă, însă dextroza, mierea sau electroliţii după un zbor pe vreme caniculară sunt foarte folositoare.

În ceea ce priveşte o cură uşoară cu antibiotic pentru infecţiile respiratorii, eu unul nu cred în curele uşoare.

În mod sigur, această pasăre nu poate fi zburată

Când reluăm zborul?

Când pot fi concurate iarăşi păsările obosite după o etapă grea? Aceasta nu este o întrebare uşoară, deoarece fiecare porumbel este diferit.

Mai mult decât atât, un porumbel care soseşte acasă seara este mai afectat decât unul care soseşte în ziua următoare.

Personal, mi se pare crucială cea de-a treia zi după o etapă grea.

Când există îndoieli în legătură cu condiţia, verificaţi gâtul, dar şi comportamentul păsărilor. Zburătorii care nu ies spontan afară pentru antrenament, şi care zboară fără tragere de inimă în jurul casei, nu sunt recuperaţi. Prin urmare, aceştia nu sunt pregătiţi pentru a fi angajaţi în următoarele 10 zile.

De asemenea, porumbeilor trebuie să le fie foame. Aceia care nu au poftă de mâncare nu sunt recuperaţi. Cu siguranţă acest lucru este aplicabil acelor păsări care nu revin repede la greutatea iniţială.

Carnea albastră

Culoarea albastră a cărnii porumbelului este un indicator, de asemenea. Porumbeii cu o carne albastră nu sunt recuperaţi corespunzător şi, bineînţeles, nu sunt pregătiţi pentru a fi angajaţi din nou.

“Nerecuparaţi corespunzător” nu înseamnă neapărat că au zburat prea mult, aşa cum am spus mai înainte. În legătură cu acest aspect am fost uneori surprins de pui.

Spre deosebire de belgieni, noi cei din Olanda nu putem zbura pe distanţe mari, din cauza celor de la protecţia animalelor care au pierdut contactul cu realitatea. Însă în trecut am putut face acest lucru.

Deşi, eu unul nu sunt un zburător de fond, am concurat pui pe distanţe mari în trecut şi fără mare lauda. Nu ştiu pe cineva din Olanda care să o fi făcut mai bine. Îmi amintesc acea etapă grea de la Chateauroux, 570 kilometri. Puii au ajuns seara târziu şi deja a doua zi aveau o dorinţă uimitoare de zbor. Au ieşit rapid din crescătorie ca şi când nu zburaseră 1500 de kilometri în 14 zile.

Dacă păsările zboară prost o etapă de 500 km, ţineţi-le acasă săptămâna viitoare! Nu sunt în formă.

Şi, probabil, deja cunoaşteţi filozofia mea: “Forma este mult mai importantă decât calitatea!”

Pozitiv

Poate suna ciudat, însă etapele grele au şi ceva bun. Toate lumea clasează, nimeni nu domină.

Îmi amintesc că în clubul meu, la o astfel de etapă, primele 16 locuri au fost castigate de 16 crescători diferiţi. Pe vreme bună aşa ceva nu se întâmplă. Atunci doar câţiva crescători (campionii) clasează, şi foarte mulţi nu reuşesc.

Aşadar, putem mulţumi lui Dumnezeu că nu este mereu vreme bună. Învingerea campionilor îi face pe ceilalţi să nu renunţe la acest sport. Iar asta este ceea ce ne dorim cu toţii.

sursa: www.schaerlaeckens.com